"Ce slăvit răsună Adevărul în glasul rugăciunii lui Iisus, Domnul nostru, mişcând şi fericind sufletele ucenicilor care se rugau împreună cu El! Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu Adevărat, şi pe Iisus, pe Care L-ai trimis Tu...
Iată singurul loc din Sfintele Scripturi în care Domnul Dumnezeul nostru îşi spune, cu gura Lui sfântă, întreg Numele Lui Sfânt, descoperindu-ne că viaţa veşnică este chiar cunoaşterea Lui.
Nu numai că viaţa veşnică stă în ea. Ci că este chiar ea. După cum Pâinea şi Vinul Sfintei împărtăşiri nu sunt numai închipuirea Trupului şi a Sângelui Său, ci sunt chiar ele (Mat. 26, 26-28; I Cor. 10, 16).
Viaţa veşnică este!
Iată trei cuvinte care întregesc un mare şi cutremurător adevăr! Viaţa veşnică este!
Pentru că există un Dumnezeu Veşnic, există şi viaţă veşnică.
Pentru că există o dreptate veşnică, există şi răsplată veşnică.
Pentru că există o iubire veşnică, există pentru ea şi un loc veşnic
şi pentru că Adevărul este veşnic, există şi viaţă veşnică...
Aici Mântuitorul vorbeşte nu de existenţa, ci de viaţa veşnică. Noi putem avea o existenţă veşnică, fără să avem viaţa veşnică. Adevărul ştiinţific care spune că nimic nu piere, ci totul se transformă este chiar el o mărturie zdrobitoare împotriva tuturor acelora care susţin aceasta în privinţa lucrurilor materiale, dar o tăgăduiesc în privinţa celor duhovniceşti. Adică tocmai în privinţa acelora care, chiar prin natura lor nespus superioară celorlalte, fac să strălucească nespus mai puternic acest nemuritor adevăr.
Existenţa veşnică o avem cu toţii. Dar viaţa veşnică nu o vor avea decât acei care îl cunosc pe Dumnezeu Tatăl şi pe Iisus, Fiul Lui, cu acea cunoaştere care este o descoperire şi o împreunare desăvârşită şi eternă. Care îl cunosc pe Dumnezeu cu acea cunoaştere ce îl face pe sufletul care o dobândeşte să devină de aceeaşi natură duhovnicească cu Hristos...
Care se altoiesc, sudându-se în Hristos, devenind ca El, cum ramul în tulpină, cum mlădiţa în viţă, cum mădularul în trup. Căci un astfel de credincios devine o prelungire, în timp şi în lucrare, a lui Iisus, Cel care este Tulpina sa şi Capul său.
Existenţa veşnică o au toţi oamenii.
Iată singurul loc din Sfintele Scripturi în care Domnul Dumnezeul nostru îşi spune, cu gura Lui sfântă, întreg Numele Lui Sfânt, descoperindu-ne că viaţa veşnică este chiar cunoaşterea Lui.
Nu numai că viaţa veşnică stă în ea. Ci că este chiar ea. După cum Pâinea şi Vinul Sfintei împărtăşiri nu sunt numai închipuirea Trupului şi a Sângelui Său, ci sunt chiar ele (Mat. 26, 26-28; I Cor. 10, 16).
Viaţa veşnică este!
Iată trei cuvinte care întregesc un mare şi cutremurător adevăr! Viaţa veşnică este!
Pentru că există un Dumnezeu Veşnic, există şi viaţă veşnică.
Pentru că există o dreptate veşnică, există şi răsplată veşnică.
Pentru că există o iubire veşnică, există pentru ea şi un loc veşnic
şi pentru că Adevărul este veşnic, există şi viaţă veşnică...
Aici Mântuitorul vorbeşte nu de existenţa, ci de viaţa veşnică. Noi putem avea o existenţă veşnică, fără să avem viaţa veşnică. Adevărul ştiinţific care spune că nimic nu piere, ci totul se transformă este chiar el o mărturie zdrobitoare împotriva tuturor acelora care susţin aceasta în privinţa lucrurilor materiale, dar o tăgăduiesc în privinţa celor duhovniceşti. Adică tocmai în privinţa acelora care, chiar prin natura lor nespus superioară celorlalte, fac să strălucească nespus mai puternic acest nemuritor adevăr.
Existenţa veşnică o avem cu toţii. Dar viaţa veşnică nu o vor avea decât acei care îl cunosc pe Dumnezeu Tatăl şi pe Iisus, Fiul Lui, cu acea cunoaştere care este o descoperire şi o împreunare desăvârşită şi eternă. Care îl cunosc pe Dumnezeu cu acea cunoaştere ce îl face pe sufletul care o dobândeşte să devină de aceeaşi natură duhovnicească cu Hristos...
Care se altoiesc, sudându-se în Hristos, devenind ca El, cum ramul în tulpină, cum mlădiţa în viţă, cum mădularul în trup. Căci un astfel de credincios devine o prelungire, în timp şi în lucrare, a lui Iisus, Cel care este Tulpina sa şi Capul său.
Existenţa veşnică o au toţi oamenii.
Numai că aceasta existenţă nu va fi a tuturor sufletelor la fel. A unora va fi moarte, pe cand a altora va fi viaţă. Existenţa veşnică a unora va fi întuneric şi chin nebănuit. Iar a altora va fi lumină şi slavă negrăită.
Existenţa aceasta nu se va descoperi numai în clipa când împăratul Hristos va alunga din faţa Judecăţii Sale pe cei de-a stânga Lui, zicându-le: Duceţi-vă, blestemaţilor, în focul veşnic,
iar celor de la dreapta Lui spunându-le: Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, la slava veşnică... (Mat. 25, 34-41). Ci existenţa aceasta începe chiar de aici şi chiar de acum. Cea de acolo va fi numai urmarea celei de aici. Cea din veşnicie va fi numai continuarea şi răsplata normală a celei din lumea aceasta.
Dragă suflete, întrebarea ta cea mai mare nu trebuie să fie dacă este sau nu o existenţă veşnică.
Existenţa aceea este un adevăr tot atât de sigur ca şi existenţa aceasta de acum,
iar faptul că lumea de acum o tăgăduieşte nu anulează adevărul ei, după cum, dacă o mulţime de orbi ar tăgădui lumina soarelui, nu ar anula adevărul existenţei acestei lumini, ci-1 va întări.
Ci întrebarea cea cutremurătoare pe care trebuie să ţi-o pui este: unde îţi vei petrece tu existenţa ta veşnică?
în întuneric sau în lumină?
în chinuri sau în fericire?
în moarte sau în viaţă?
Cu Satana sau cu Tatal Ceresc?
iar celor de la dreapta Lui spunându-le: Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, la slava veşnică... (Mat. 25, 34-41). Ci existenţa aceasta începe chiar de aici şi chiar de acum. Cea de acolo va fi numai urmarea celei de aici. Cea din veşnicie va fi numai continuarea şi răsplata normală a celei din lumea aceasta.
Dragă suflete, întrebarea ta cea mai mare nu trebuie să fie dacă este sau nu o existenţă veşnică.
Existenţa aceea este un adevăr tot atât de sigur ca şi existenţa aceasta de acum,
iar faptul că lumea de acum o tăgăduieşte nu anulează adevărul ei, după cum, dacă o mulţime de orbi ar tăgădui lumina soarelui, nu ar anula adevărul existenţei acestei lumini, ci-1 va întări.
Ci întrebarea cea cutremurătoare pe care trebuie să ţi-o pui este: unde îţi vei petrece tu existenţa ta veşnică?
în întuneric sau în lumină?
în chinuri sau în fericire?
în moarte sau în viaţă?
Cu Satana sau cu Tatal Ceresc?
Căci nu sunt decât aceste două realităţi. Iar răspunsul nu e greu să ţi-l afli tu singur, după felul de viaţă pe care îl duci. Cunoşti tu oare pe Dumnezeu? Ai tu părtăşie cu Iisus? Trăieşti tu în Duhul Sfânt? O, dacă da, ferice de tine!"
Traian Dorz
Nu uita ca toti suntem Fiii Tatalui Ceresc, ca nu numai Domnul Iisus a fost si va fi Fiul Sau, si ca toti avem posibilitatea de a atinge Pragul Cristic al existentei noastre! Si nu uita, ca invataturile care conteaza cu adevarat nu numai batranii le cunosc, ci mai ales copiii! Invata de la ei! Caci, insusi Invatatorul spunea: "Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea. (Luca 18: 16-17)"
In curand, vom discuta despre Iertare...
--VA URMA--
Clip realizat de GabyS, moderatorul blogului http://dincolo-de-materie.blogspot.com/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu