"Viaţa asta-i bun pierdut când n-o trăieşti cum ai fi vrut! Şi-acum ar vrea un neam călău s-arunce jug în gâtul tău: e rău destul că ne-am născut, mai vrem şi-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori, c-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit flăcău ori moş îngârbovit; dar nu-i totuna leu să mori ori câine-nlănţuit. Cei ce se luptă murmurând, de s-ar lupta şi-n primul rând, ei tot atât de buni ne par ca orişicare laş fugar! Murmurul, azi şi orişicând, e plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu! Toţi morţii tac! Dar cine-i viu să râdă! Bunii râd şi cad! Să râdem, dar, viteaz răsad, să fie-un hohotit şi-un chiu din ceruri până-n iad! De-ar curge sângele pârău, nebiruit e braţul tău când morţii-n faţă nu tresari! Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari când râzi de ce se tem mai rău duşmanii tăi cei tari. Ei sunt romani! Şi ce mai sunt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, c-un întreg popor de zei, i-am întreba: ce vor? Şi nu le-am da nici lor pământ căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut! E rău destul că ne-am născut: dar cui i-e frică de război e liber de-a pleca napoi, iar cine-i vânzător vândut să iasă dintre noi! Eu nu mai am nimic de spus! Voi braţele jurând le-aţi pus pe scut! Puterea este-n voi şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi, că zeii sunt departe, sus, duşmanii lângă noi!"
Preluată din "Decebal către popor" - de George Coşbuc
"Patria ne-a fost pământul unde ne-au trăit strămoşii, cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, şi la Neajlov te făcură fără dinţi, Sinane-n gură, şi punând duşmanii-n juguri ei au frământat sub pluguri sângele Dumbrăvii-Roşii. - Asta-i patria română unde-au vitejit strămoşii! Patria ne e pământul celor ce suntem în viaţă, cei ce ne iubim frăţeşte, ne dăm mâna româneşte: numai noi cu-acelaşi nume, numai noi români pe lume toţi de-aceeaşi soartă data, suspinând cu toţi odată şi-având toţi o bucurie; Asta-i patria română şi ea sfânta să ne fie! Patria ne-o fi pământul unde ne-or trăi nepoţii, şi-ntr-o mândră Românie de-o vrea cerul, în vecie, s-or lupta să ne păzească limba, legea românească şi vor face tot mai mare tot ce românismul are: Asta-i patria cea dragă şi-i dăm patriei române inima şi viaţa-ntreagă."
Preluată din "Patria română" - de George Coşbuc
Aceste cuvinte au acum o însemnătate mai mare decât oricând! Căci duşmanii nu ne mai înfruntă ca odinioară, faţă în faţă, ci încearcă să ne subjuge printr-o formă de manipulare strigătoare la Cer! Şi-au dat seama că este mult mai uşor sa ne facă să acceptăm de bunăvoie dorinţele lor, aducându-ne tot felul de "distracţii", iar noi îi ascultăm orbeşte! Strămoşii noştri plâng acum, plâng căci toată strădania lor, pământul acesta hrănit cu sângele lor, nu mai durează mult, şi va fi fost în zadar!!! Pe zi ce trece, devenim fie americani, fie cine ştie ce occidentali. De ce să privim spre ei, când în trecut întotdeauna ei priveau spre noi, de jos, de pe pământ, cu ochii celui care a fost răpus de sabia neamului român?!
Unde este tăria aceea de altadată, dragi daci, dragi valahi, dragii mei români?! "De-ar veni Cel-Sfânt, c-un întreg popor de zei, i-am întreba: ce vor? Şi nu le-am da NICI LOR pământ! Căci ei au cerul lor!"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu